Epilepsia este printre cele mai întâlnite şi în acelaşi timp cele mai importante afecţiuni ale vremurilor noastre. Aceasta poate fi tratată sau ţinută sub control prin tratament medical. Din nefericire, crizele de epilepsie sunt deseori confundate cu tulburări psihologice iar diagnosticul este întârziat.
În România sunt aproximativ 500 de mii de bolnavi de epilepsie, dar, din păcate numai 200 de mii sunt înregistraţi de către CAS şi care urmează tratament anti-epileptic. Aproximativ 30% dintre bolnavi nu răspund la tratament, adică sunt farmacorezistenți. Ei sunt cei care au de înfruntat cele mai multe greutăți atât din punct de vedere social, cât și medical, pentru au și foarte puține opțiuni terapeutice pentru a controla crizele epileptice.
Epilepsia este cel mai des întâlnită la copii şi tineri cu vârste între 3-18 ani, dar și la vârsta a treia.
Citește și PACIENȚII CU BOLI INCURABILE, TOT MAI TINERI
Ce este epilepsia
Epilepsia este o tulburare neurologică cronică comună, caracterizată de crize. Aceste crize sunt cauzate de descărcări lente anormale în creier. Caracteristicile crizelor depind de zona din creier unde apar descărcările. De exemplu, dacă este o zonă cu rol în mişcare, pacientul cade şi tremură, în timp ce într-o zonă cu rol în procesul vederii, pacientul are halucinaţii.
Citește și Creierul uman. Ce este și cum trebuie folosit corect
Cauzele epilepsiei
Cauza bolii este încă necunoscută în aproximativ 50% din cazuri la nivel global. Cauzele epilepsiei sunt împărțite în următoarele categorii: structurale, genetice, infecțioase, metabolice, imune și necunoscute.
Afecțiunea poate fi urmare a diverși factori, printre care:
– factorul genetic – unele tipuri de epilepsie apar ca urmare a moștenirii genetice
– traumatismul cranian – loviturile suferite în urma unui accident de mașină, spre exemplu, poate fi o cauză a apariției bolii
– bolile creierului – cum ar fi tumorile cerebrale sau accidentele vasculare
– boli infecțioase – meningita, SIDA și encefalita virală pot provoca epilepsie
– tulburări de dezvoltare – epilepsia poate fi uneori asociată cu tulburări de dezvoltare, cum ar fi autismul și neurofibromatoza.
Citește și Sănătatea organismului nostru depinde de sănătatea creierului și de gradul de fericire
Cum apar și cum se manifestă crizele de epilepsie
Persoanele cu boală epileptică au risc crescut de a avea o criză atunci când sunt supuse unui stres fizic sau emoţional intens, sau când nu dorm suficient. Stimulii puternici care irită creierul – cum ar fi leziunile, anumite medicamente, deficitul de somn, infecţiile, febra, scăderea concentraţiei sanguine a oxigenului, sau scăderea concentraţiei sanguine a glucozei – pot declanşa o criză indiferent dacă persoana respectivă suferă de o boală convulsivă sau nu. Aceste crize sunt cunoscute sub denumirea de ,,crize provocate”. Evitarea acestor stimuli poate contribui la prevenirea crizelor.
Rareori, crizele sunt declanşate de sunete repetitive, de lumini intermitente, de jocurile video sau chiar de atingerea anumitor părţi ale corpului. Această boală este denumită epilepsie reflexă.
Citește și Studiu: Sedentarismul ne distruge creierul și ne șterge amintirile
La aproximativ 20% dintre persoanele care au o boală convulsivă crizele sunt precedate de senzaţii olfactive, gustative sau vizuale neobişnuite, sau de o senzaţie intensă care indică debutul unei crize (aură). De obicei aura se asociază cu o senzaţie neplăcută, cum ar fi mirosul de gunoi care arde sau de carne putrezită.
Aproape toate crizele au durată relativ redusă, între câteva secunde şi câteva minute. Majoritatea durează între 2 şi 5 minute. Atunci când criza încetează persoana poate prezenta dureri de cap, dureri musculare, senzaţii neobişnuite, confuzie şi oboseală profundă. Aceste urmări sunt denumite efecte postictale. La anumite persoane o parte a corpului este slăbită, iar starea de slăbiciune persistă mai mult timp decât criza (o situaţie denumită paralizie Todd). Majoritatea persoanelor care au boală epileptică arată şi se comportă normal între crize şi pot duce o viaţă normală.
Cum se pune diagnosticul
Investigația de bază o reprezintă electroencefalografia (EEG), care evaluează activitatea electrica a creierului. Aceasta poate fi de tip standard (EEG în stare de veghe – pacient treaz) sau EEG de somn, în cazul tulburărilor de tip epileptic care se manifestă în timpul somnului (crizele morfeice).
Se recomandă și examenul RMN cerebral alături de EEG, acest examen fiind necesar pentru confirmarea sau excluderea unei cauze secundare a epilepsiei (accident vascular cerebral, tumoră cerebrală, etc).
Citește și Informația, secretul pentru un creier sănătos și funcțional
În situații particulare pot fi necesare și anumite teste biochimice pentru evaluarea unei epilepsii. Diagnosticul epilepsiei se stabilește de către medicul neurolog, atât pe criterii clinice, cât și paraclinice.
Examenul EEG de somn se efectuează într-un centru medical de specialitate, precum un laborator de electroencefalografie și polisomnie.
Citește și Sănătatea creierului dependentă de odihna pe care o primește
Cum se tratează epilepsia
Ținând cont de faptul că epilepsia este o boală cronică, această afecțiune necesită tratament cronic. În primul rând, tratamentul vizează anumite măsuri terapeutice nemedicamentoase, cum ar fi evitarea consumului de substanțe neurotoxice și neuroexcitante (alcool, droguri, cafea, băuturi energizante), respectarea orelor de somn, evitarea expunerii prelungite la calculator sau televizor, evitarea surselor de electricitate, foc sau orice altceva ar pune în pericol viața pacientului.
Tratamentul de bază al epilepsiei constă în administrarea de medicație antiepileptică ce trebuie aleasă de către medicul neurolog, în funcție de tipul crizei epileptice. De asemenea, există și alte opțiuni utile în tratamentul epilepsiei, cum ar fi stimularea vagală sau tratament chirurgical, soluții terapeutice aplicabile pacienților care nu răspund la tratamentul medicamentos.
Citește și Care sunt alimentele care ne afectează memoria. Cum să ne protejăm creierul
