Sindromul Sjogren este o afecțiune autoimună care afectează glandele lacrimale și salivare. Acesta cauzează inflamarea acestor glande, precum și a altor țesuturi din organism. În general, manifestările sindromului Sjogren sunt uscăciunea ochilor și a gurii. Adeseori, această boală apare acompaniată de alte afecțiuni autoimune precum lupusul sau artrita reumatoidă.
Organismul celor care suferă de sindromul Sjogren produce anticorpi împotriva propriilor celule sau țesuturi.
Cum recunoaștem sindromul Sjogren
Această boală se manifestă în principal prin uscăciune la nivelul ochilor și la nivelul gurii. Simptomele pe care le descriu pacienții sunt de senzație de nisip sau alt corp străin în ochi, de arsură la nivelul ochilor, absența lacrimilor în situații în care ar fi natural ca acestea să apară.
În ceea ce privește simptomele de uscăciune a gurii, apar dificultăți în mestecarea și înghițirea alimentelor, necesitatea de a bea apă în timp ce mâncați, probleme dentare de tipul cariilor multiple și frecvente.
Alături de aceste simptome pot apărea și:
- Dureri, inflamație sau rigiditate articulară
- Inflamarea glandelor salivare – în special a celor amplasate în spatele maxilarului sau în fața urechilor
- Iritații sau erupții cutanate
- Uscăciune vaginală
- Tuse persistentă
- Oboseală cronică
Ce provoacă această afecțiune
Cauzele sindromului Sjogren sunt în mare parte necunoscute. Cu toate acestea, medicii consideră că de vină ar fi factorii genetici, factorii de mediu, infecțiile virale sau bacteriene și scăderea nivelurilor de estrogen.
Sindromul Sjogren apare atunci când celulele albe atacă glandele salivare, glandele lacrimale, dar și alte țesuturi. Astfel, producția de lacrimi și salivă scade. Acest sindrom provoacă senzație de uscăciune la nivelul gurii, ochilor, pielii, nasului, tractului respirator și vaginului.
Sindromul Sjogren este adesea asociat cu alte tulburări autoimune, inclusiv artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic și colangita biliară primară.
De vină mai pot fi factorii virali precum hepatita C, HIV, exces de vitamina A, Alzheimer, anxietate, depresie.
Alte boli asociate cu sindromul Sjogren sunt reprezentate de tiroidita autoimună, boala de reflux gastroesofagian, ciroza biliară primară sau limfomul. Ultimele două afecțiuni apar cu frecvență mai redusă.
Citește și Ochii roşii pot fi semnele unor probleme de sănătate
Care sunt cele mai afectate persoane
Acest sindrom poate să apară la orice vârstă. Însă cele mai multe diagnostice sunt puse oamenilor de peste 40 de ani. În 90% din cazuri sunt afectate femeile, dar boala afectează și bărbații.
Citește și Cearcăne şi pungi? Remedii pentru ochi frumoşi
Diagnosticarea sindromului Sjogren
Diagnosticul şi tratamentul necesită deseori o colaborare între mai multe specialităţi medicale. Astfel, este nevoie de o evaluare oftalmologică specială, cu măsurarea secreţiei lacrimale şi examene speciale pentru a se vedea dacă este afectată corneea.
Fiind o boală autoimună în care sunt implicaţi autoanticorpi, diagnosticul de bazează pe dozarea în sânge a unor anticorpi specifici (Ro sau SS-A şi La sau SS-B). În unele cazuri, se poate face biopsia de glande salivare minore, utilă pentru a detecta modificările specifice bolii de la acest nivel.
Astfel, în diagnostic sunt implicaţi alături de internişti sau reumatologi, medici oftalmologi, specialişti în chirurgie oro-maxilo-facială care ne ajută cu biopsiile de glande salivare minore, serviciul de anatomie patologică care este extrem de important în interpretarea biopsiilor, laboratorul în care se fac analizele necesare diagnosticului.
Cum tratăm această afecțiune
Ca și în cazul altor boli autoimune, nici în acest caz nu există un tratament clar care să vindece boala. Doar ameliorează simptomele.
Tratamentul este unul complex, însă pacientul poate controla boala.
Uscăciunea ochilor poate fi ameliorată cu ajutorul lacrimilor artificiale, iar cea a gurii cu salivă artificială, pentru lubrifierea acestora. Este recomandat să apelați la un medic pentru recomandarea acestora.
De ajutor sunt bomboanele care pot stimula secreția salivară.
Este indicat să evitați expunerea la substanțe iritante, precum fumul de țigară, vântul puternic, etc.
Pentru ochi se pot face exerciții de relaxare, pauze dese pentru odihnă.
Femeile pot utiliza lubrifianți vaginali la contactele sexuale.
Este necesară extra-hidratarea printr-un consum mai mare de apă și alimente bogate în apă. De asemenea, puteți folosi umidificatoare de cameră.
Puteți lua, la indicațiile medicului, suplimente de vitamina D, dat fiind faptul că la acești pacienți s-a observat un deficit al acestei vitamine.
De asemenea, în locul suplimentelor se pot consuma alimente bogate în vitamina D precum spanacul, soia, peștele.
Ceaiul verde este indicat, fiind un bun antioxidant, conține polifenoli care minimizează simptomele bolii.
Vitamina E este și ea de folos, uleiul fiind recomandat în tratament.
Poate fi luată din suplimente sau alimentație – migdale, kale, legume verzi.
Guma de mestecat poate ajuta la producerea salivei.
Citește și Cavitatea bucală: afecțiuni și tratamente
Ce trebuie să evităm
Alimentele picante, sărate sau acide care pot face rău glandelor salivare trebuie evitate. Acestea pot duce la deshidratare, ceea ce conduce la înrăutățirea bolii.
Porțiile de mâncare și frecvența meselor sunt importante. Indicate sunt mai puțin și mai des pentru a încuraja corpul să producă mai multă salivă.
Ca și în cazul gumei de mestecat, porțiile mici de mâncare vor ajuta la creșterea salivei și la producția de suc gastric.
În cazul în care apar complicații, precum infecțiile, se vor administra antibiotice, iar în cazul limfomului se va urma tratament oncologic specific.
Nu este recomandat să luați medicamente fără să aviz medical. În cazul în care simptomele se agravează sau persistă, este nevoie să consultați un medic specialist.
Citește și Boala mână-picior-gură: simptome şi tratament
