Strabismul este o afecțiune oculară în care axele celor doi ochi nu sunt paralele, adică ochii nu privesc în aceeași direcție. Se estimează că între 5 % și 20% din copii au probleme de vedere, iar 5 % au strabism.
Când apare strabismul
Principalul semn este lipsa alinierii axelor vizuale ale ochilor, adică un ochi fuge din poziția normală de drept înainte. Alteori, sunt semne indirecte cum ar fi închiderea unuia dintre ochi în lumină puternică, întoarcerea sau înclinarea capului într-o parte.
În foarte multe dintre cazurile de strabism apărute la copil, motivele apariției bolii rămân necunoscute. Alte cauze pot fi ereditatea, viciile de refracție, vederea scăzută a unui ochi din diverse motive (leziuni ale fundului de ochi, cataractă sau tumori intraoculare).
De asemenea, strabismul poate fi cauzat de unele afecțiuni neurologice, afecțiuni ale orbitei, ale mușchilor oculari, tumori și malformații intracraniene.
Privirea încrucișată poate apărea atât la vârste foarte mici (nou-născuți), cât și la copiii mai mari (4-5 ani sau mai mult). Un caz particular îl reprezintă pacienții care dobândesc această afecțiune în urma unei căzături sau lovituri și pentru care medicii neurologi și oftalmologi trebuie să lucreze împreună pentru găsirea și tratarea cauzelor.
Strabismul congenital
Atunci când afecțiunea debutează sub vârsta de 6 luni sau chiar mai devreme, vorbim despre strabism congenital.
La naștere și în primele 6 luni de viață este normal ca ochii să devieze în afară sau înăuntru întrucât motilitatea oculară nu este foarte bine dezvoltată.
În cazul strabismului congenital, unul dintre ochi deviază foarte tare înspre nas, încă de la naștere. Acest tip de strabism trebuie evaluat imediat și, eventual, intervenit chirurgical pentru repoziționarea ochilor pe axa corectă.
Dacă nu se tratează din timp, ochiul se poate lenevi, iar tratamentul ulterior să nu dea rezultate.
Strabismul menținut după vârsta de 6-7 luni trebuie investigat la medicul oftalmolog pediatru cât mai curând.
Este greșit să credem că e bine să lăsăm copilul să crească până la 3-4 ani pentru a colabora bine la aparate. Controlul oftalmologic poate fi făcut încă de la naștere și cu cât începem mai repede tratamentul, cu atât recuperarea este mai ușoară și mai rapidă.
Citește și Ochii roşii pot fi semnele unor probleme de sănătate
Strabismul convergent
Reprezintă strabismul în care ochii ,,fug” către nas și apare la vârste foarte mici, între 1 și 3 ani. În acest caz, semnele sunt evidente, așa că părinții reușesc să ajungă la medicul oftalmolog cât mai din timp.
Din totalul pacienților cu strabism convergent, 85 – 90% se rezolvă doar prin simpla purtare a ochelarilor. Abia restul, de 10 – 15%, sunt cazuri de operat, însă aici urmărirea inițială se face tot prin ochelari și abia către vârsta de 4 ani se intervine chirurgical.
De cele mai multe ori, părinții insistă ca ochiul care deviază să fie operat, însă, chiar dacă se va face acest lucru, ochiul va fugi în continuare. Practic, acest tip de strabism (acomodativ) apare din cauza unei suprasolicitari a acomodației (un mecanism natural din interiorul ochilor). Purtarea ochelarilor anulează acest efort și face ca ochii să se îndrepte. Atunci când se îndepărtează ochelarii, este normal ca ochii să devieze (poate chiar mai tare decât înainte).
Citește și Cataracta, principalul factor de orbire la nivel mondial. Cauze, simptome, tratament
Strabismul divergent
În acest caz, ochii deviază către ureche, iar afecțiunea apare la vârste cuprinse între 2 și 5 ani. De cele mai multe ori, părinții observă devierea ochiului seara, când copilul este obosit, sau pe timpul zilei, când acesta ,,cade pe gânduri” sau se uită la televizor.
Opțiunile terapeutice sunt destul de limitate în acest caz. Într-o primă fază, strabismul se urmărește prin controale periodice (foarte puține cazuri necesită ochelari), ulterior se prescriu ochelari cu prisme (în cazuri limitate), iar în unele cazuri medicii pot recomanda exerciții de convergență. Totuși, cele mai multe cazuri de strabism divergent merg către intervenție chirurgicală la un moment dat.
Ce este pseudostrabismul
Uneori, copiii par a avea un strabism convergent deși în realitate lucrurile stau cu totul altfel. Copiii mici au deseori baza nasului mai lată și în unghiul intern al ochiului se formează un pliu cutanat care produce impresia de strabism. Deseori aspectul este asimetric și dă impresia că unul din ochi este deviat spre nas. Această aparență de strabism dispare în câțiva ani, pe măsură ce copilul crește. Alterori, copii par a avea un strabism divergent, când ochii sunt mai depărtați unul de altul sau când unghiul extern al pleoapei este îndreptat oblic în jos.
Metode de diagnostic și tratament
- Purtarea ochelarilor
În cazul în care există doar devierea globilor oculari, aceștia nefiind centrați, purtarea ochelarilor poate corecta uneori strabismul. Unii copii au nevoie de purtarea unor lentile speciale numite prisme. În timpul purtării ochelarilor poate fi necesară folosirea picăturilor pentru o perioadă de timp.
Citește și Vederea încețoșată – de ce apare şi cum poate fi prevenită
- Ocluzarea (acoperirea) ochiului
Acesta este tratamentul de primă intenție pentru ambliopie (ochi leneș), care poate apărea ca urmare a strabismului sau poate fi o cauză ce determină strabismul. Ochiul mai puternic (cu vedere mai bună) este acoperit cu un ocluzor (bandaj) cu scopul de a forța copilul să utilizeze ochiul mai slab. Este foarte important ca părinții să respecte cu exactitate instrucțiunile medicului oftalmolog și să nu lase copilul să poarte ocluzorul o perioadă de timp mai mare decât cea recomandată de medic. Purtarea excesivă a ocluzorului poate duce la apariția ambliopiei la ochiul care inițial era mai puternic.
Citește și CATARACTA, PRINCIPALA CAUZA DE ORBIRE LA NIVEL MONDIAL
- Exercițiile oculare
Acestea sunt utilizate ca tratament adițional la alte metode de tratament, ca de exemplu în tratamentul chirurgical. Cu toate acestea, exercițiile oculare, fără alt tratament adjuvant nu sunt eficiente în tratarea strabismului.
Acest tip de tratament este indicat numai de medicul oftalmolog și trebuie făcut periodic până la recuperarea funcției.
Citește și Cearcăne şi pungi? Remedii pentru ochi frumoşi
Când este necesară operația
Atunci când deviația ochiului este mică și apare după vârsta de 1 an se apelează la forma non chirurgicală de tratament. Numai atunci când tratamentul medical este insuficient, se apelează la chirurgie.
Dacă deviația este mare, permanentă și este prezentă încă de la naștere se operează. Deoarece tratamentul precoce este foarte important în corectarea strabismului, operația se efectuează frecvent la copiii cu vârsta mai mică de 2 ani. Uneori se poate realiza chiar și la copiii în vârstă de 3 luni, mai ales în cazurile severe de strabism și în mod special atunci când strabismul a fost diagnosticat din timp.
Cu toate acestea, eficiența intervenției chirurgicale la copiii cu vârsta mai mică de 6 luni este controversată pentru că musculatura globului ocular nu este încă dezvoltată. Deși foarte rar, strabismul la copii cu vârste foarte mici poate să dispară de la sine odată cu dezvoltarea musculaturii oculare în timpul creșterii.
Citește și CUM ALEGEM CORECT OCHELARII DE SOARE
