sâmbătă, februarie 8, 2025

Idris, dragul meu, pe tine NU te-a adus barza!

La nivel mondial, aproximativ 36,7 milioane de oameni au virusul HIV, virus ce poate provoca SIDA. Dar sunt şi cazuri de purtători ai virusului imonodeficienţei umane care nu prezintă semne de boală.  Virusul HIV atacă şi distruge sistemul imunitar şi se transmite, în primul rând prin contaminare cu sânge infectat, contact sexual ori de la mama la făt în timpul naşterii.

_______________________________________________________________________________

În casă miroase a Sărbători, am spălat și ultimele vase, mi-am luat laptop-ul în brațe și încerc să scriu ceva. Nu am mai apucat de ceva timp să stau printre cuvinte și mă luase dorul.  Încet, de pe canapeaua din sufragerie, se aude o voce alintată:

 Mami, hai să dormim! 
-Idris, mami, ești mare! De ce nu vrei să dormi singur?
– Dar, mami, TU ești iubita mea! 

În seara aceea, așa, parcă desprins dintr-un film, copilul a zugravit într-o clipă….un Univers doar pentru mine, un mix între mirarea că nu știu deja cât de importantă sunt și groaza că aș fi tentată să îl abandonez și să doarmă singur. Am înțeles atunci că nu suntem doar Mentorii si Ghizii lor, suntem în primul rând Jumătățile lor ….emoționale! Cel puțin în această etapă de viață! Suntem cunoaștere, informație, suntem oamenii care au apucat  să documenteze lumea și viața, inaintea lor!  Suntem oamenii ăia mari care au răspunsuri! De aici,  din universul lor curios, ne „lovesc” cu câte o întrebare de îți vine instant să fugi. Somnorosul insistă:

-Mami, ce este iubirea? 
-Iubirea, Idris, este magie! Este un joc al vieții care te face să vezi ce e mai bun în oameni, poate cea mai frumoasă poveste, dar și …ușor riscantă.
-Ce înseamnă riscant, mami!
-Ai răbdare, o să vezi când te faci mai mare!

L-am învelit încet, l-am asaltat cu pupici și gata….nani, pui! Am rămas să scriu lângă el, cu gândul la subiectele ce peste ani aveau să ne deschidă sigur ample dezbateri. E drept, am pledat mereu pentru o abordare ceva mai actuală, chiar dacă poate să pară pe alocuri că idealizarea vieții…. nu mai este o opțiune! Poate dacă punem și puțin realism în aceste lecții de viață, copiii noștri vor avea mai puține dezamăgiri.  Voi ce ziceți?  În timp ce scriu despre iubire și parenting, îmi trec prin minte povești de viață. Mai simple, mai complicate! Din toate, pare că treaba asta cu comunicarea este cea mai mare provocare! Nu mai zic că venim din generația în care să auzi -Te iubesc!- era o raritate!  Nu am fost și nici nu suntem învățați să ne exprimăm fără teamă curiozitățile.

E trecut de miezul nopții și mi se închid ochii deja, semn că Idris avea dreptate, e mai bine să dormim! Mă afund într-un somn calm și bun, binemeritat după ultimul an cu alarma pusă la ora șase.

De nu știu unde, în povestea Visului din seara aceea , își face apariția un prieten, un om fain pe care îl știu de mai bine de douăzeci de ani. Să tot fie o jumătate de an de la ultima noastră conversație online. Am pălăvrăgit atunci despre cum e viața pe alte meleaguri, despre cum suntem fiecare, despre breasla noastră și ce s-a ales de ea și despre cât și cum am supraviețuit!

-Draga mea, TU ești o supraviețuitoare! 
-Amândoi suntem, zuzule! 

M-am trezit brusc cu gândul la EL. O fi bine? De ce l-am visat? Dacă urma să aflu vreo veste proastă în aceste zile? Prima reacție a minții a fost – TEAMA! Am respirat adânc și mi-am spus mie că EL  chiar este un supraviețuitor! Credeți-mă, viețile noastre măcinate de frustrări și oboseala zilnică, sunt nimicuri!  Undeva, cumva, în destinul lui, a fost o clipă care a schimbat traseul și  a trăit altceva. Când l-am cunoscut, acum mulți ani, eram amândoi foarte tineri, plini de viață și al dracului de veseli! Anii au trecut, viața ne-a trimis în locuri diferite și într-un anumit context am aflat că viața lui se schimbase. Era bolnav de HIV!

Informația de atunci m-a blocat puțin, apropo de cât de puține lucruri știm. Țin minte și acum că îi pusesem deja cruce când am aflat! Așteptam să aflu într-o zi că nu mai este printre noi! Cum era posibil, de ce el, de ce așa? Ce sens mai are să punem întrebări….Cum nu mai puteam să dorm, mi-am făcut de lucru. Mi-am adus aminte că luasem de curând  un interviu, fix despre viața cu HIV.  Să fi bolnav de HIV în România?  O fi simplu să lucrezi cu etichete, stigmă și percepțiile subiective ale celor care se uită la tine ca la un om contagios care așteaptă ziua în care …să moară?

Mi-am amintit și că primisem pe mail studiul făcut de Asociația Internațională a Cadrelor Medicale Specializate în Tratamentul SIDA- ( IAPAC).  Dacă îl parcurgi, realizezi rapid că realitatea noastră e ușor strâmbă:

  •  3 din 10 români și-au făcut vreodată testul HIV. 

  •  1 din 5 români crede că HIV se poate transmite prin sărut.

  • 1 din 5 români nu face diferența dintre HIV și SIDA.

  • 1 din 3 români crede că HIV se poate transmite dacă folosește aceeași periuță de dinți pe care o persoană diagnosticată cu virusul HIV a folosit-o în prealabil.

  • 5 din 6 români NU se simt confortabil cu ideea de a avea un partener seropozitiv.

  • Peste 60 de procente dintre cei chestionați NU vor nici să aibă colegi de muncă diagnosticați cu HIV/SIDA.

  • 7 din 10 români consideră că persoanele care trăiesc cu HIV nu ar trebui să poată practica orice meserie, indiferent de stadiul infecției lor cu HIV.

  • 32% consideră că alăptatul este imposibil în cazul femeilor infectate cu virusul HIV

  •  1 din 4 români (26%) știe că SIDA reprezintă ultimul stadiu al infecției cu HIV.

 

Cifrele  ne arată că suntem tare înapoiați în gândire,  în contextul în care, „în România există în prezent aproape 16.000 de persoane infectate cu HIV, iar analiza ultimilor 10 ani arată că numărul noilor îmbolnăviri a rămas constant. Țara noastră se confruntă în continuare cu o serie de mituri și idei preconcepute legate de îmbolnăvirea cu HIV/SIDA.  Rezultatele acestui studiu plasează România pe ultimul loc când vine vorba de educația populației privind această boală, dintre toate cele 12 țări incluse în cercetare  – 24.000 de respondenti.” ( Sursa: Studiu IAPAC)

Când te gândești că noi, ca adolescenți și mai apoi tineri cu sângele fierbinte, NU aveam pe cine să întrebăm lucruri…. Ne era jenă, părinților le era jenă, lumea noastră era bazată pe rușine! Normal că e mai simplu să îi spui copilului că l-a adus barza, nu? Așa NU trebuie să îi explici despre sex și bolile cu transmitere sexuală! Dar oare noi o să schimbăm povestea? Și totuși, cum faci să scoți rușinea, frica și mila din ecuație?

Hai să fim onești, dacă mâine am da mâna cu o persoană care apoi ne mărturisește că este seropozitiv, cum am reacționa? Ne-ar cuprinde oare toate gândurile sumbre și ne-am spăla pe mâini mai tare în ziua aia? Așa’i că am prefera să NU mai avem vreodată legătură cu „condamnatul”?  Greșesc? Hai, fiți sinceri! Încă avem părinți care se tem de copiii cu dizabilități, de frică să NU ia copilul lor ceva! Și atunci ce pretenții avem?

Așa că vreau sa reținem câteva lucruri, cât să știm ce să dăm mai departe, fără frică.

  • Virusul HIV poate provoca SIDA, dar sunt şi cazuri de purtători ai virusului imonodeficienţei umane care nu prezintă semne de boală. 

  • Virusul HIV atacă şi distruge sistemul imunitar şi se transmite, în primul rând prin contaminare cu sânge infectat, contact sexual ori de la mama la făt în timpul naşterii. 

  • Potrivit OMS, la nivel mondial, aproximativ 36,7 milioane de oameni au virusul HIV.

Sigur vă întrebați unde a ajuns medicina în legătură cu acest subiect. Cum arată tratamentul în 2019? Cum trăiești cu HIV? E bine să știți că dacă că o persoană cu HIV urmează tratamentul corect, în câteva luni virusul poate să devină nedetectabil și netrasmisibil.

Astăzi HIV/SIDA se tratează cu o singură tabletă pe zi – cu trei molecule –  nu cu 23 de tablete, ca acum 30 de ani. Și rețineți următoarea expresie – „Supresie virală” .  În acest caz virusul NU mai este detectabil în sânge și, cel mai important, persoana în cauză nici nu mai transmite virusul mai departe.

Mi-am strâns puiul în brațe! Știu că NU am să pot să fiu acolo în orice moment din viața lui. Cum nu am putut să fac să dispară momentele în care ne-am lovit sau am ajuns la medic. Știu că va lua decizii pe cont propriu. Bune și mai puțin bune! Ce te faci, Zeicescu? Viața copilului NU poate fi controlată cum ai vrea tu, Mamă Cloșcă!  O spun cu teama părintelui conștient de propriile erori din tinerețe. Ca noi toți! Știți cum este, unii recunosc, alții nu! Dacă tot nu vrem să trăiască într-o bulă septică, mă gândesc că atunci când va veni vremea discuțiilor despre amor, am să mă bucur că am salvat în memorie informațiile de mai sus. Îmi pare primul pas către o discuție onestă! Apoi, am să îi cumpăr eu prima cutie de prezervative!  Îmi pare bine să te anunț pe această cale, dacă vei vedea peste ani articolul:

– Idris, dragul meu, pe tine NU te-a adus barza! LOL!

Să auzim de bine! Luv, Em!

 

 

Emma Zeicescu, jurnalist

Related Articles

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Stay Connected

20,442FaniÎmi place
3,844CititoriConectați-vă
21,400AbonațiAbonați-vă
- Advertisement -spot_img

Latest Articles