Sindromul Asperger, o formă de autism greu de înțeles. Cauze, simptome şi tratament

0
sursa foto: pixabay.com

Sindromul Asperger reprezintă o tulburare neurobiologică, ce se declanșează din cauza unei anomalii și influențează, în principal, comportamentul social al pacientului. Boala este relativ răspândită, afectând între trei și cinci copii cu vârsta cuprinsă între 7 și 16 ani din 1000. Cei mai mulți pacienți sunt de sex masculin.

Sindromul Asperger a fost descoperit în 1944 de către Hans Asperger, un medic pediatru austriac. Acesta a observat că diverse anomalii comportamentale prezente la unii copii urmează un anumit tipar.

S-a demonstrat că această tulburare are o traiectorie fixă și poate persista toată viața. Simptomele sindromului Asperger pot fi ameliorate cu ajutorul tratamentelor.

Iniţial, sindromul Asperger era considerat a fi o boală în sine. Ulterior, a fost încadrat însă ca o subcategorie a autismului. Așadar, în prezent toți pacienții cu sindromul Asperger sunt diagnosticați cu autism.

Un număr mare de tulburări au fost încadrate în spectrul autist. Printre acestea se află anomalii diverse, al căror grad de severitate variază. Persoanele care suferă de sindromul Asperger se află în extrema autismului „înalt funcțional”.

Nu se cunosc cauzele sindromului Asperger

În primul rând, s-a constatat că apariția sindromului Asperger nu este legată de lipsa de afecțiune. Pentru mult timp, cei care au efectuat cercetări pentru a afla ce este sindromul Asperger credeau că modul în care se comportă aceste persoane era dovada lipsei de afecţiune.

În prezent, există însă informații mai detaliate despre boală, datorită imagisticii medicale.

Persoanele cu sindromul Asperger prezintă diferențe structurale și funcționale din punct de vedere neurobiologic. În ciuda acestui fapt, încă nu se cunoaște motivul producerii acestor schimbări.

În ceea ce privește funcționarea, aceste persoane sunt diferite în anumite aspecte, cum ar fi interacţiunea socială și controlul emoțiilor.

Caracteristicile sindromului Asperger

Majoritatea persoanelor, inclusiv cei care lucrează în domeniul medical, nu dețin multe informații despre sindromul Asperger. Această tulburare se detectează greu, deoarece nu provoacă simptome evidente.

De fapt, pacienții par a fi complet normali. Inteligența lor nu este afectată de boală, iar mulți dintre ei tind chiar să aibă abilități speciale în anumite domenii.

Principalele probleme provocate de sindromul Asperger vizează comportamente sociale oarecum inadecvate. În viața de zi cu zi, indivizii cu această boală au performanțe normale, dar ei sunt imaturi în ceea ce privește relaţiile sociale.

Este foarte ușor să etichetăm o persoană cu sindromul Asperger drept excentrică. Aceasta poate întâmpina dificultăți și când vine vorba de anumite abilități motorii, dar acest simptom poate fi catalogat drept neîndemânare.

Ce este sindromul Asperger și care sunt simptomele sale?

Cu toate că sindromul aparține tulburărilor din spectrul autist, simptomele variază de la un caz la altul.

Tomografiile computerizate și RMN-urile nu au scos la iveală tipare comune la nivelul creierului pacienților cu sindromul Asperger. Cercetătorii bănuiesc că această boală are o componentă genetică.

Cei afectați au frecvent rude care suferă de sindromul Asperger, dar oamenii de știință nu pot încă afirma cu certitudine că moștenirea genetică este un factor determinant. Totuși, ei au reușit să identifice cele mai frecvente simptome ale sindromului Asperger.

Printre acestea se numără:

  •  Interese restrânse
  • Abilități motorii reduse
  • Toleranță scăzută la frustrare
  • Dificultăți în a construi relații de prietenie
  • Abilități excepționale în a recunoaște tipare
  • Reacții emoționale exagerate
  • Nevoia de a urma o rutină strictă (și anxietate dacă rutina este întreruptă)
  •  Manifestări emoționale care sunt inadecvate pentru situația în cauză
  • Dificultăți în a stabili sau a menține contactul vizual
  • Mutismul selectiv
  • Pacienții cu sindromul Asperger vorbesc doar cu persoanele în preajma cărora se simt confortabil. (În general, acest simptom poate fi remediat cu ajutorul psihoterapiei.)
  •  Nu este neobișnuit ca acești indivizi să vorbească foarte mult, dar într-o manieră ciudată (de pildă, de parcă ar cânta sau cu un accent străin sau inventat)
  • O altă tendință este reprezentată de interpretarea literală a limbajului (cu alte cuvinte, nu înțeleg limbajul figurativ)
  •  Deoarece tind să fie dezinteresați de ceea ce spun ceilalți, este foarte greu să menții o conversație lungă cu acești pacienți
  • Nu înțeleg regulile jocurilor și vor să inventeze propriile reguli
  • Inabilitatea de a simți empatie (întâmpină dificultăți în a interpreta atât limbajul trupului, cât și emoțiile celorlalți)

Comportament diferit în interacțiunea socială

Multe familii își dau seama de comportamentul diferit al copilului atunci când îl văd în curtea școlii. În timp ce toți copiii se joacă împreună, el preferă să stea singur. Nu vorbește cu colegii săi de clasă. Poate să-și petreacă pauza plimbându-se sau observând ceva care îi captează interesul. Acest lucru este pus pe seama faptului că cel mic are dificultăți în dezvoltarea relațiilor cu colegii. De fapt, el preferă compania adulților, cu toate că în primii ani de viață întâmpină probleme și în această privință.

De asemenea, copilul începe să vorbească târziu. Dezvoltarea târzie a limbajului este relaționată cu problema interacțiunii sociale. De aceea, mulți părinți apelează simultan la psihologi și logopezi.

Un mod neobișnuit de a gândi

Copilul înțelege cu greu sensurile duble, glumele sau ironiile. Având în vedere că majoritatea jocurilor pentru copii se bazează pe imaginație, este posibil ca acest element să fie explicația faptului că cel mic preferă compania adulților.

Apariția jocurilor video s-a dovedit a fi un mare ajutor în integrarea socială a copiilor cu sindromul Asperger. Bazându-se din ce în ce mai mult pe gândirea logică, aceste jocuri oferă un prilej ideal pentru dezvoltarea copiilor.

În plus, cei mici devin subiecții unor norme care îi îndrumă spre situații dorite, care implică relații de cauză-efect.
Însă, uneori, simptomul anterior și acest mod de a înțelege lumea pot cauza probleme. Multe persoane îi consideră pe acești copii ca fiind needucați și antipatici.

Dificultăți în înțelegerea emoțiilor

Sindromul Asperger reprezintă un obstacol în interpretarea expresiilor faciale. De aceea, tindem să credem că bolnavii sunt persoane insensibile, însă nu este așa. Această idee este întărită de faptul că uitându-ne pe fețele lor, nici ei nu-și arată sentimentele.

Dacă totuși se întâmplă acest lucru, bolnavii se exprimă cu ajutorul ticurilor sau al mișcărilor stereotipe, cum ar fi scrâșnitul din dinți, mișcări ale mâinii sau ale altor părți ale corpului. Acest lucru demonstrează că atunci când nu-i mai vedem ca „insensibili”, nici noi nu le putem înțelege limbajul trupului.

Adoră rutina

Așa cum am menționat, modul lor neobișnuit de a gândi îi determină pe bolnavi să caute ordinea mai presus de orice. Au nevoie să știe ce fac în prezent, de ce o fac și ce urmează după aceea, ca să se simtă în siguranță.

În caz contrar, lipsa acestor obiceiuri îi derutează. Pentru ei, improvizația reprezintă un salt în gol și dobândesc cu aceasta și o senzație de amețeală.

Urmăresc frecvent propriile interese

Aceasta nu se referă la faptul că au o lipsă de imaginație. În mod contrar, atunci când găsesc un subiect de interes, bolnavii vor să cunoască totul despre el. După aceea, mulți dintre ei vor să creeze ceva în acel domeniu.

Atunci când se confruntă cu o dilemă, vor face tot ce le stă în putință pentru a o soluționa, indiferent de consecințe.

Așadar, sindromul Asperger este o versiune a ceea ce înseamnă a fi diferit, cel puțin din punct de vedere statistic. De asemenea, a afla ce este sindromul Asperger reprezintă și o oportunitate pentru a ne da seama de prejudecățile noastre și de limitările pe care acestea ni le impun.

Diagnosticare și prognostic

Sindromul Asperger este foarte greu de diagnosticat. Dacă un copil manifestă simptomele caracteristice bolii, cei din jurul lor deseori le interpretează drept probleme de caracter. Drept consecință, intervenția timpurie nu are loc, ceea ce afectează prognosticul.

Doar un specialist în sănătate mintală infantilă poate diagnostica un copil cu sindromul Asperger. Acesta va supune copilul unei evaluări psihologice exhaustive, examinând problemele de comunicare și stabilind un istoric detaliat al simptomelor detectate.

Mulți pacienți cu sindromul Asperger reușesc să se implice cu succes în activități de zi cu zi. În perioada copilăriei, aceștia au nevoie de multă susținere din partea părinților și a dascălilor. Adulții care au grijă de un copil cu sindromul Asperger trebuie să învețe cum să se comporte în anumite situații.

 

SURSA: researchgate.net

sursa foto: pixabay.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.