Analgosedarea (sau anestezia intravenoasă) este un concept care însumează reducerea anxietăţii sau a stresului, inducerea stării de letargie sau somn, confortul, senzaţia de bine, precum şi lipsa durerii.
Analgosedarea este o tehnică anestezică cu administrare a medicamentelor pe cale venoasă. În acest fel se induce scăderea controlată a stării de conştienţă. Iar astfel, se permite tolerarea unor proceduri neplăcute, cu menţinerea controlului funcţiei cardio-respiratorii de către pacient.
Când se administrează
Analgosedarea este folosită pentru proceduri chirurgicale de durată scurtă (maximum 1 oră), cu stimul dureros de intensitate scăzută. Se utilizează, de asemenea şi pentru proceduri în scop diagnostic.
Este foarte important ca pacientul să respecte postul alimentar şi hidric (să nu mănânce cu minimum 6 ore înainte şi să nu bea apă cu minimum 2 ore înainte de intervenţie).
Pe tot parcursul operaţiei, funcţiile vitale ale pacientului vor fi supravegheate de către medicul anestezist.
Acest tip de anestezie este preferat în cazul efectuării unor proceduri curative sau diagnostice care, în absenţa anesteziei, pot cauza disconfort sau riscuri. În această categorie intră colonoscopia, endoscopia, bronhoscopia, operaţii la ochi sau pe creier sau chiar naşterea naturală.
Ce presupune analgosedarea
Anestezicul este introdus prin injectare venoasă şi are proprietăţi anxiolitice, hipnotice, sedative, miorelaxante, anticonvulsivante, analgezice şi amnestice. Cu alte cuvinte, pacientul respiră singur, poate comunica, dar nu simte durerea şi nu îşi va aminti nimic din timpul intervenţiei.
Astfel, analgosedarea sau supravegherea anestezică monitorizată se află la limita dintre anestezia locală şi cea generală. Pacientul se recuperează mult mai rapid, iar reacţiile adverse care pot apărea sunt semnificativ mai reduse decât în cazul anesteziei generale. Acestea constau în: dureri de cap, senzaţie de greaţă, vărsături, somnolenţă. Rareori, analgosedarea poate cauza reacţii alergice, infarct sau accident cerebral.
Tipuri de analgosedare
În funcţie de tipul intervenţiei, de modul în care reacţionează organismul la anestezic, de vârsta, stilul de viaţă şi comorbidităţile (afecţiuni prezente simultan) pacientului, nivelul de sedare poate fi:
minim: pacientul este treaz, aude şi înţelege ce se petrece în jurul lui, poate răspunde la întrebările adresate de medic
moderat: pacientul este somnolent şi poate chiar să adoarmă în timpul intervenţiei
profund: pacientul este inconştient şi doarme pe parcursul intervenţiei, nu îşi va aminti nimic ulterior.
Beneficiile analgosedării:
– diminuarea stării de amnezie retrogradă şi anxioliză (stare de nelinişte/ teamă, pe care unii pacienţi o au înaintea intervenţiei); pacienţii pot avea pierderi de memorie ce privesc doar timpul petrecut în sala de operaţie, fără a afecta memoria de fond a acestora
– analgezia (în timpul intervenţiei, pacientul nu va percepe stimulii dureroşi de intensitate scăzută)
– este singura tehnică anestezică ce permite pacientului externarea în aceeaşi zi
– pacientul se poate alimenta şi hidrata la câteva ore după intervenţie.
Riscurile analgosedării:
– se poate ca gradul de profunzime al sedării să se accentueze şi să fie nevoie de administrarea unor substanţe, care să combată aceste efecte
– unii pacienţi pot experimenta senzaţie de greaţă şi vomă post intervenţie.
Starea de discernământ a pacientului va fi afectată după procedura de sedare (similar consumului de alcool), astfel că acesta va fi sfătuit să nu se urce la volan în ziua respectivă.
SURSE: cdt-babes.ro, asahq.org
sursa foto: www.wsj.com
