Românii au devenit din ce în ce mai interesați de tratamentele de care ar putea beneficia în străinătate. Fie că suferă de o maladie ce nu poate fi tratată în România, fie caută variante care le pot garanta șanse mai mari de vindecare și un plus de confort, pacienții români accesează tot mai mult căile oferite de stat pentru tratamentele în străinătate.
Din păcate, până să ajungă însă acolo, trebuie să treacă printr-un labirint de informaţii, adesea destul de vagi, despre cum pot accesa servicii medicale în Uniunea Europeană sau în alte state non-UE.
Principii de bază
Regula de bază: dacă ai dreptul la servicii de sănătate în țară, ai aceleași drepturi oriunde în Europa. Totuși, lucrurile nu sunt chiar atât de simple. În majoritatea cazurilor, este nevoie de obținerea unei autorizații, iar rambursarea totală a serviciilor nu este întotdeauna posibilă.
Pacienții români pot accesa două căi de finanțare a unui tratament în străinătate. Prima o reprezintă Formularul S2 (E112), iar cea de-a doua, finanţarea prin Ministerul Sănătăţii. Există multe similitudini între cele două, dar sunt şi câteva diferenţe-cheie, care trebuie înţelese pentru a putea alege calea potrivită fiecărui pacient.
Varianta 1: Tratamentul în străinătate în baza formularului S2 (E112)
Pentru a beneficia de tratament în străinătate în baza formularului S2 (E112), trebuie îndeplinite cumulativ două condiții.
– tratamentul respectiv să se regăsească în pachetul de servicii medicale de bază de care beneficiază asigurații din sistemul de asigurări sociale de sănătate din România
– tratamentul să nu poată fi acordat în intervalul de timp necesar în mod normal pentru obținerea lui în Romania
Dacă ambele condiţii sunt îndeplinite, Casa de Asigurări de Sănătate nu poate refuza eliberarea formularului!
În principiu, Formularul S2 (E112) se eliberează înainte de plecarea pacientului la tratament. Dar poate fi emis şi după acest moment, în cazuri de forţă majoră.
Varianta 2: Fonduri pentru tratamente în străinătate în baza ordinului 1011
Pacienții care au nevoie de un tratament în străinătate mai pot obține fondurile necesare şi în baza ordinului 50/2005, modificat cu Ordinul 1011/iunie 2011. În acest caz, medicul curant (neapărat dintr-un spital de stat) trebuie să întocmească un raport detaliat, în care să explice de ce tratamentul necesar nu poate fi efectuat în România. Pacientul trebuie supus apoi unor investigaţii medicale şi de o comisie de sănătate, care să confirme raportul medicului.
Decontarea serviciilor medicale după efectuarea tratamentului
În cazul unor urgențe medicale, pacientul poate efectua tratamentul în străinătate pe cheltuiala sa. Trebuie însă să aibă recomandarea comisiilor de specialitate teritoriale și aprobarea comisiei din cadrul Ministerului Sănătății. Apoi, în termen de 3 zile de la întoarcerea în țară, pe baza documentelor justificative, poate solicita direcției sanitare decontarea cheltuielilor. Decontarea retroactivă este posibilă doar dacă a existat o aprobare prealabilă!
În situaţia în care casele de asigurări de sănătate nu aprobă cererile pacienţilor privind rambursarea contravalorii, acestea sunt obligate să le comunice acest lucru. Asiguraţii pot contesta refuzul decontării sau suma rambursată, dacă aceasta este prea mică faţă de costul tratamentului.
sursa foto: www.pexels.com
