Un test simplu de sânge poate detecta cu o marjă mică de eroare semnele unor leziuni ale creierului la oamenii care sunt pe cale de a dezvolta boala Alzheimer, chiar înainte ca simptomele asociate bolii, precum semnele de confuzie şi pierderea memoriei, să înceapă să se manifeste.
Descoperirea aparţine unei echipe mixte de cercetători din Statele Unite şi Germania. Oamenii de șiință consideră că testul ar putea fi inclus cu uşurinţă în seturile de analize ale oricărei clinici de neurologie.
Testul detectează o proteină structurală care formează o parte din scheletul intern al neuronilor. Atunci când neuronii sunt afectaţi sau mor, proteina se scurge în lichidul cefalorahidian şi în coloana vertebrală şi de aici în sistemul circulator. Nivelurile ridicate ale acestei proteine în lichidul cefalorahidian sunt deja indicatori că unele celule cerebrale au fost afectate, dar prelevarea acestui lichid este o procedură mai complicată decât o simplă analiză la sânge.
O mutaţie rară, esenţială pentru această realizare
Oamenii de ştiinţă au apelat la un grup de familii cu variaţii genetice rare, care cauzează boala Alzheimer încă de la vârsta de 50, 40 sau chiar 30 de ani. Un părinte cu o astfel de mutaţie are 50% şanse de a o transmite la copii, iar orice persoană care moşteneşte mutaţia va dezvolta, în mod garantat, boala Alzheimer. Singura parte bună este că mutaţia genetică respectivă reprezintă o şansă pentru cercetători să studieze metode de depistare a bolii înainte de apariţia simptomelor.
În cadrul acestui proiect, cercetătorii au studiat mai mult de 400 de persoane. Unii au donat sânge, li s-a scanat creierul sau au completat teste cognitive. Circa jumătate dintre voluntari au fost evaluaţi mai mult de o singură dată, de obicei la un interval de timp de 2-3 ani.
La cei cu mutaţiile genetice (247 din cei 400), nivelurile de proteină erau mai ridicate şi au crescut odată cu trecerea timpului. La cei cu o variantă sănătoasă de gene, nivelurile acestei proteine erau normale şi aşa au rămas până la finalul studiului. De asemenea, această diferenţă pare să se instaleze cu 16 ani înainte de apariţia simptomelor cognitive.
Oamenii de ştiinţă au analizat şi rezultatele RMN, determinând că rapiditatea cu care nivelurile de proteină au crescut este proporţională cu rapiditatea cu care precuneusul (o parte a creierului responsabilă cu memoria) se subţiază şi scade în dimensiune.
Pentru a afla dacă nivelurile de proteină din sânge pot fi folosite pentru a prezice declinul cognitiv, cercetătorii au adunat date de la 39 de oameni cu mutaţii nocive. Şi în acest caz, savanţii au observat o legătură între declinul cognitiv şi creşterea cantităţii de acest tip de proteină din sânge, ambele fiind asociate şi cu atrofierea creierului observată la RMN.
sursa foto: pixabay.com
