Factorii genetici și cei psihici pot juca un rol important în nevoia resimţită de unele persoane de a-şi menţine pielea bronzată, în pofida procentului tot mai crescut de apariţie a cancerului de piele. Este concluzia unui studiu, realizat la Centrul Lombardi de studiere a cancerului, din Georgetown, în care se vorbeşte, pentru prima dată, despre dependenţa de bronzare ca despre o problemă psihică.
Cercetătorii au descoperit că persoanele cu anumite genotipuri în genele DRD2 (Dopamine Receptor D2) ale receptorilor de dopamină sunt expuse unui risc mai mare de a dezvolta dependenţa de bronzare. S-au găsit, de asemenea, dovezi ale unei interacţiuni între existenţa respectivelor genotipuri în genele DRD2 şi simptome accentuate de depresie.
În cadrul studiului au fost analizate răspunsurile a aproape 300 de femei albe non-hispanice din zona Washington DC, care aveau vârsta cuprinsă între 18 şi 30 de ani şi care erau cliente fidele ale saloanelor de bronzat.
Participantele la sondaj au răspuns la întrebări despre valori şi comportamente care ar putea predispune o persoană la dependenţa de bronzare, precum şi întrebări pentru a determina dacă au avut simptome de depresie.
Mai mult, cercetătorii au colectat probe de salivă de la respondenţi, pentru a obţine profilul ADN. În probele prelevate, au căutat 34 de polimorfisme de nucleotide unice (SNP) în cinci gene diferite. SNP-urile sunt modificări ce apar în una dintre moleculele de bază pe o catenă de ADN. SNP-urile specifice pe care cercetătorii le-au analizat se aflau în genele despre care se știe că au legătură cu un comportament tipic de dependență. Concluzia a fost că genele DRD2 sunt asociate cu dependenţa de bronzare.
Descoperirea este cu atât mai importantă cu cât majoritatea cancerelor de piele sunt cauzate de expunerea la razele ultraviolete (UV) din lumina soarelui. Cele mai frecvente forme de cancer de piele tind să apară pe părțile corpului care sunt cel mai expuse la soare, cum ar fi fața.
Riscul de melanom este, de asemenea, legat de expunerea la soare. Academia Americană de Dermatologie estimează că peste 190.000 de noi cazuri de melanom vor fi diagnosticate în Statele Unite, în 2019.
Cancerul de piele a fost, de asemenea, legat de expunerea la unele surse artificiale de raze UV, cum ar fi cele din saloanele de bronzat. De fapt, cercetătorii estimează că bronzarea în interior poate provoca în fiecare an peste 400.000 de cazuri de cancer de piele în SUA.
Rezultatul studiului scoate în evidenţă legătura dintre bronzarea artificială şi riscul crescut de cancer de piele, iar cercetătorii speră ca, printr-o mai bună înţelegere a dependenţei de bronzare, să poată fi dezvoltate metode prin care oamenii, în special tinerii, să poată fi convinşi să renunţe la acest obicei.
Cum poată fi tratată dependența de bronzare
Pe baza rezultatelor studiului, se lucrează acum la dezvoltarea şi testarea anumitor metode prin care tinerele dependente de saloanele de bronzat să poată fi convinse să renunţe.
În prezent, cercetătorii încearcă să pună la punct un sistem de tip SMS, prin care să ofere informații despre riscurile pe care le implică bronzarea artificială, combinate cu mesaje motivaţionale. Ideea este de a urmări dacă metodele care şi-au dovedit eficienţa în cazul altor dependenţe, cum ar fi fumatul, pot fi adaptate şi aplicate şi în cazul dependenţei de saloanele de bronzat.
Psihologii susţin că, pentru a ajuta pe cineva care apelează excesiv la bronzarea artificială, persoana respectivă trebuie să înţeleagă mai întâi de ce simte nevoia să se bronzeze. Dacă motivul este acela că o face să se simtă mai bine, atunci această dependenţă poate avea legătură cu depresia.
Bronzarea excesivă poate fi cauzată şi de tulburarea dismorfică a corpului (TDC), o tulburare psihică ce presupune o preocupare excesivă pentru un defect imaginat din aspectul fizic sau un interes disproporţionat în raport cu o anomalie fizică uşoară.
sursa foto: pixabay.com
