Infiltraţiile intraarticulare sunt proceduri adjuvante în tratamentul unor patologii articulare. Mai exact, sunt injecţii efectuate în interiorul articulaţiilor. Ele trebuie efectuate într-un mediu steril, pentru a scădea riscul de infecţie. În cazul infiltraţiilor cu celule stem este nevoie de internare, procedura realizându-se sub anestezie.
Cea mai frecventă patologie articulară în care se folosesc infiltraţiile este artroza, în special gonartroza (deteriorarea articulaţiei genunchiului). Leziunile de cartilaj la nivelul suprafeţelor articulare, patologiile inflamatorii ale articulaţiilor (artrite, gută), augumentările intraarticulare, patologiile inflamatorii la nivelul anumitor tendoane, anumite situaţii legate de lichidul sinovial sunt exemple în care se poate interveni prin infiltraţii intraarticulare.
Vindecă sau doar ameliorează?
Doar infiltraţiile nu vindecă. Ele se folosesc ca adjuvante în cadrul unui tratament mai complex. Rolul lor poate fi simptomatic, cum ar fi în cazul artrozelor avansate, sau de augumentare şi de grăbire a efectului tratamentului.
Au, de asemenea, şi un rol regenerativ în cazul infiltraţiilor PRP (plasmă îmbogăţită cu trombocite) sau cu celule stem. Un exemplu destul de cunoscut sunt leziunile de menisc, care pot beneficia de infiltraţiile cu PRP pentru a grăbi şi a eficientiza vindecarea.
De asemenea, după artroscopiile de genunchi se pot folosi infiltraţiile cu acid hialuronic, pentru a minimiza efectele postartroscopie. Grefele, în cazul ligamentoplastiilor, sunt „încorporate” mai bine cu ajutorul infiltraţiilor PRP sau cu celule stem.
Cât de des le facem?
Datorită infiltraţiilor, persoanele cu artrite sau artroze scapă de curele îndelungate cu antiinflamatoare orale. De asemenea, recuperarea după anumite proceduri chirurgicale poate fi mai uşoară sau mai scurtă, cu ajutorul infiltraţiilor. Frecvenţa cu care se efectuează acestea depinde de afecţiune şi de gradul de afectare a articulaţiei.
În cazul gonartrozei, anumiţi pacienţi cu afectare medie pot reveni pentru infiltraţii cu acid hialuronic şi după un an sau un an şi jumătate. În principiu, dacă infiltraţiile cu acid hialuronic devin prea dese, respectiv la intervale de trei-patru luni, este un semn că trebuie schimbat tratamentul.
Frecvenţa infiltraţiilor cu PRP depinde de gradul de afectare şi de tipul de PRP (gradul de concentraţie), dar de obicei sunt necesare până la trei infiltraţii.
În cazul infiltraţiilor cu celule stem, sunt necesare una sau două intervenţii.
Tipuri de infiltraţii
Categoriile de infiltraţii folosite cel mai frecvent sunt antiinflamatoare, vâscoelastice sau regenerative.
Infiltraţiile antiinflamatoare se fac de obicei cu un corticosteroid şi cu un anestezic local.
Infiltraţiile vâscoelastice conţin acid hialuronic cu sau fără alţi excipienţi. Există însă şi preparate care conţin acid hialuronic şi triamcinolon (substanţă antiinflamatoare şi antialergică), combinând beneficiile ambelor categorii.
Infiltraţiile cu PRP folosesc sânge autolog (adică de la pacient), care se centrifughează, separând astfel componentele. Partea din sânge care conţine plasmă şi trombocite se introduce în articulaţie.
În cazul infiltraţiilor cu celule stem, acestea se recoltează din măduva osoasă sau din stratul adipos abdominal.
Contraindicaţii
În cazul infiltraţiilor cu corticosteroizi există contraindicaţii absolute, dar şi relative. Contraindicaţiile absolute sunt alergiile la substanţele folosite, infecţiile, fractura recentă în zona de infiltraţie sau protezele articulare. Cazurile în care infiltraţiile pot avea efecte secundare sunt diabetul zaharat, riscul crescut de sângerare, pacienţii imunosuprimaţi.
În cazul infiltraţiilor cu PRP sau celule stem, contraindicaţia o reprezintă infecţia locală sau a articulaţiei respective.
SURSA: centrokinetic.ro
sursa foto: pixabay.com
