Oamenii de ştiinţă au mai bifat o reuşită impresionantă în medicină – persoanele care şi-au pierdut capacitatea de a vorbi în urma unui accident vascular cerebral sau din cauza unei alte afecţiuni, pot spera din nou să aibă voce. O inovaţie tehnologică ar putea reuşeşi să producă vorbirea sintetizată, recurgând la activitatea cerebrală.
Cercetătorii de la Universitatea California din San Francisco au implantat electrozi în creierele mai multor voluntari şi au reuşit să decodifice semnalele din centrii cerebrali ai vorbirii. Au ghidat astfel o versiune simulată pe calculator a tractului lor vocal – buze, maxilar, limbă şi laringe – pentru a genera vorbirea prin intermediul unui sintetizator.
Discursul astfel obţinut a fost în mare măsură inteligibil, cu unele neclarităţi pe alocuri, dar le-a dat mari speranţe oamenilor de ştiinţă că un dispozitiv clinic viabil ar putea fi dezvoltat în următorii ani pentru pacienţii care şi-au pierdut capacitatea de a vorbi.
Cercetătorii au fost ei înşişi uimiţi de succesul experimentului. Chiar dacă recunosc că mai este mult de muncă pentru ca vorbirea sintetizată să devină mai naturală şi inteligibilă, ei au fost impresionaţi de cât de mult poate fi decodificat din activitatea creierului.
La cercetare au participat cinci voluntari, capabili să vorbească, bolnavi de epilepsie cărora urma să li se implanteze temporar electrozi în creier, pentru a li se cartografia sursa crizelor înainte de o intervenţie neurochirurgicală.
Voluntarii au citit cu voce tare, în timp ce activitatea regiunilor din creier implicate în vorbire a fost monitorizată. Cercetătorii au desluşit mişcările tractului vocal, necesare pentru a produce vorbirea şi au creat, pentru fiecare participant, un „tract vocal virtual”, care ar putea fi controlat de activitatea creierului lor, producând discursul sintetizat.
Cercetătorii au reuşit cu succes să sintetizeze sunetele lente, precum „ş”, dar au înregistrat dificultăţi legate de sunetele puternice, precum „b” sau „p”. Tehnologia nu a funcţionat la fel de bine atunci când au încercat să decodeze activitatea creierului direct în vorbire, fără a folosi un tract vocal virtual.
Oamenii de ştiinţă sunt însă decişi să îmbunătăţească în continuare interfaţa creier-computer necesară redării vorbirii sintetizate, dând speranţe celor care în prezent nu mai pot comunica verbal.
Bolile care te lasă în incapacitate de a vorbi
Accidentul vascular cerebral, paralizia cerebrală, scleroza laterală amiotrofică, boala Parkinson şi scleroza multiplă, leziunile cerebrale sau cancerul, în special cel din zona gâtului, sunt printre afecţiunile în urma cărora pacienţii îşi pierd capacitatea de a vorbi.
Unele dintre aceste persoane folosesc dispozitive care urmăresc mişcările ochilor sau ale muşchilor faciali, pentru a compune cuvintele literă cu literă, însă producerea unui text sau a unui discurs cu ajutorul sintetizatorului durează mult. Cu ajutorul sintetizatoarelor de vorbire, precum cel folosit de astrofizicianul Stephen Hawking, oamenii pot transmite maximum 10 cuvinte pe minut, iar în vorbirea naturală se folosesc circa 100 – 150 de cuvinte în acelaşi interval de timp.
sursa foto: pixabay.com
