Genunchiul este o articulaţie extrem de complexă, poate chiar cea mai solicitată din întreg corpul. Pe perioade scurte şi cu riscuri uriaşe, el poate suporta greutăţi de până la 1.5 tone. Această articulaţie trebuie să fie mobilă şi suplă, pentru a ne permite să îndoim sau să întindem piciorul. Mai mult, ea trebuie să fie stabilă, pentru că susţine greutatea întregului corp.
Când stăm în poziţie dreaptă şi ne sprijinim pe ambele picioare, centrul de greutate al corpului se află în mijlocul genunchiului. Dacă ne sprijinim doar pe un picior, atunci centrul de greutate se va situa pe partea interioară a genunchiului. Chiar dacă tendinţa este de a se crea un dezechilibru, musculatura încearcă să compenseze.
Rotula, care se află în partea din faţă a genunchiului, este cea care ne ţine de fapt în picioare. Ea suportă o sarcină extrem de mare, motiv pentru care în această zonă pot apărea leziuni sau suferinţe articulare.
Când se produce un dezechilibru la nivelul genunchilor, presiunea exercitată asupra rotulei creşte. Articulaţia începe să sufere şi apare riscul gonartrozei.
Ce este gonartroza?
Toate articulaţiile au părţile opuse ale oaselor învelite în cartilaj. Acest strat neted, ferm şi elastic facilitează mişcarea. Gonartroza, sau artroza genunchiului, este o afecţiune degenerativă. Ea distruge, treptat şi progresiv, cartilajul articular al femurului, tibiei sau rotulei.
Este o boală extrem de dureroasă şi limitatorie, care produce modificări în structura ligamentelor şi a oaselor. În urma unor leziuni sau a uzurii mecanice, apar rupturi ale fibrelor de colagen, iar cartilajul începe să se macine. Deteriorarea acestuia poartă numele de artroză.
În ultimii ani, boala a fost atent studiată. Rezultatele au arătat că artroza, odată instalată, afectează întreaga articulaţie, inclusiv osul subcondral – regiunea osoasă situată sub cartilajul articular.
De regulă, gonartroza se instalează între 40 şi 70 de ani. Recent, s-a observant însă o tendinţă de scădere a vârstei la care se declanşează boala.
Gonartroza poate să apară la unul dintre genunchi – gonartroza unilaterală. Mai frecventă este însă apariţia la ambii genunchi – gonartroza bilaterală.
O gonartroză netratată are o evoluţie extrem de dureroasă. Ea poate duce până la pierderea totală a mobilităţii membrelor.
Cum se manifestă gonartroza?
În cele mai multe cazuri, în gonartroza precoce, semnalele apar lent. Durerile se instalează progresiv şi pot fi cu uşurinţă ignorate de pacient. De multe ori, nici măcar analizele de laborator, examenul clinic şi nici cel radiologic nu identifică problema.
Simpotomele bolii apar şi evoluează lent, treptat. Durerea este progresivă, localizată difuz, sub rotulă sau în spatele genunchiului. Uneori, durerile pot iradia în coapsă şi în gambă. Acestea se intensifică la urcatul şi coborâtul scărilor sau la efort.
Pe măsură ce boala evoluează, durerile apar la solicitări din ce în ce mai mici. De multe ori, ele cedează la repaus, mai ales noaptea. Reapar însă dimineaţa, la mers. Sunt cazuri în care durerile se diminuează după o perioadă oarecare de activitate, datorită încălzirii articulaţiei. În timp, mişcările devin din ce în ce mai limitate şi nefuncţionalitatea articulaţiei se accentuează.
În foarte puţine cazuri, debutul bolii poate fi unul brusc.
Principalele simptome ale gonartrozei
Boala se manifestă prin:
– Rigiditate şi limitare a mişcărilor
– Dureri apărute iniţial după efort sau repaus îndelungat
– Zgomote produse de genunchi
– Umflarea genunchilor
– Modificarea posturii genunchiului ori a întregului picior
– Înroşirea pielii
– Acumularea de lichid
– Iradierea durerii în gleznă
– Senzaţia de “scârţâit” în articulaţie
– Atrofie musculară după o perioadă prelungită de inactivitate.
În general, gonartroza afectează ambii genunchi, iar principala caracteristică este durerea expansivă sau senzaţia de înţepătură. Când boala se află într-un stadiu avansat, pot fi auzite sunete tipice de măcinare a cartilagiilor.
Din păcate, până în acest moment nu a fost descoperit un tratament care să vindece gonartroza. Această boală trebuie în primul rând prevenită. Odată instalată, trebuie oprită evoluţia ei, pentru a diminua durerile şi pentru a nu risca o stare de invaliditate.
Ce declanşează gonartroza?
Factorii care determină apariţia gonartrozei sunt extrem de numeroşi şi diverşi. Aici putem vorbi de factori primari şi secundari, ambele categorii fiind marcante pentru această boală.
Factorii primari, sau gonartroza primară, se referă la predispoziţia unei persoane de a dezvolta această boală odată cu înaintarea în vârstă. Aceşti factori se instalează în mod natural, în urma unor modificări ce apar la nivelul cartilajului.
Cel mai important şi comun factor favorizant îl reprezintă vârsta. Cu cât înaintăm mai mult în vârstă, cu atât riscul apariţiei gonartrozei este mai mare. De asemenea, în gonartroză trebuie să ţinem cont şi de predispoziţia genetică, dar şi de afecţiunile congenitale.
Gonartroza secundară se dobândeşte în urma unor traumatisme sau anomalii apărute pe o structură iniţial sănătoasă. Dereglările hormonale, obezitatea sau activităţile sportive făcute în mod incorect pot favoriza apariţia bolii.
Principalii factori care duc la apariţia gonartrozei secundare:
– Obezitate
– Traumatisme la nivelul genunchilor (fracturi osoase vindecate greşit, rupturi de ligamente sau probleme cu meniscul)
– Afecţiuni de natură inflamatorie, precum reumatismul sau artrita
– Boli metabolice (precum diabetul zaharat)
– Efort fizic prelungit (în special la atleţi)
– Varice şi alte tulburări ale tonusului venos
– Tulburări hormonale şi osteoporoză
– Picioare “în paranteză” sau “în X”
– Picior plat etc.
Mai mult, un stil de viață sedentar poate duce la slăbirea ligamentelor, muşchilor şi oaselor. Aceasta determină apariţia gonartrozei odată cu înaintarea în vârstă.
Gonartroza şi obezitatea
O treime din persoanele care suferă de gonartroză sunt obeze. Astfel, obezitatea este considerată principala cauză a apariţiei gonartrozei.
Numărul mare de kilograme în plus suprasolicită articulaţiile genunchilor şi supun întreaga zonă inferioară unui efort sporit. De altfel, nu numai genunchii sunt afectati. Coloana vertebrală, musculatura spatelui şi a abdomenului au şi ele de suferit.
Pierderea în greutate reprezintă cea mai importantă măsură pentru a reduce efectele dezastruoase ale gonartrozei.
Predispoziţia la gonartroză
Gonartroza este o boală care se poate instala lent, dar definitiv, aproape oricărei categorii de oameni. După persoanele supraponderale, următoarea categorie de risc o reprezintă sportivii. Vizaţi sunt mai ales cei care practică sporturi violente, precum haltere, rugby, handbal sau fotbal.
Predispuşi la această boală sunt şi cei care au meserii care presupun mişcări statice, ritmice şi pentru o perioadă îndelungată de timp, cum ar fii parchetarii.
Şi bolnavii care au suferit amputaţii prezintă un risc crescut de apariţie a gonartrozei.
Cum poate fi prevenită gonartroza
Pentru a preveni gonartroza, dar şi numeroase alte boli, adoptarea unui stil de viaţă sănătos şi echilibrat este primul şi poate cel mai important pas. Alimentaţia sănătoasă, bogată în vitamine, minerale şi calciu, poate face diferenţa. Consumaţi multe fructe şi legume, lactate slabe şi nu uitaţi de suplimentul de vitamina D. Trebuie evitate excesele de orice fel şi luarea considerabilă în greutate.
O activitate fizică moderată şi constantă este şi ea parte din mecanismul de prevenţie. Recomandate sunt yoga, mersul pe bicicletă şi înotul, activităţi care degrevează articulaţiile de presiune.
Hidratarea organismului are şi ea un rol important. Articulațiile sunt formate din 70% apă. Consumul de apă ajută aşadar la lubrifierea cartilajelor, lucru esenţial pentru a se absorbi mai bine şocurile.
În cazul gonartrozei primare instalate pe fondul unei malformaţii congenitale, măsuri se pot lua încă de la vârste tinere de medicul ortoped, prin îndreptarea chirurgicală.
Evoluţia gonartrozei
Evoluţia gonartrozei cunoaşte patru (4) stadii importante:
– Stadiul 1 – descrie faza incipientă a bolii. Se caracterizează prin rigiditate articulară şi disconfort, apărute în special seara, după o zi în care genunchii sunt solicitaţi. În această fază, radiografiile pot scoate la iveală o mică îngustare a spaţiului articular.
– Stadiul 2 – durerile devin mai puternice, mai ales atunci când genunchiul este flexat. Acum începe să fie resimţită atrofia musculară
– Stadiul 3 – durerea capătă un caracter constant. Mobilitatea articulaţiilor este din ce în ce mai scăzută şi apar zgomote în timpul mişcării genunchilor
– Stadiul 4 – durerile sunt permanente, chiar şi în timpul repausului şi încep să devină insuportabile. În acest stadiu, durerile nu mai pot fi calmate cu analgezice.
Cum identificăm gonartroza?
Diagnosticarea gonartrozei se face numai de medicul specialist. Acesta va recomanda un examen clinic şi mai multe analize, precum radiografia, CT (computer tomograf), RMN (rezonanţă magnetică nucleară), ecografia genunchilor ori analizele de sânge.
Cum se tratează gonartroza?
Din păcate, gonartroza nu se vindecă. Ea poate fi însă tratată, pentru stagnarea bolii, pentru ameliorarea simptomelor, dar şi pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii pacientului. Modul în care se stabileşte tratamentul depinde de stadiul în care este depistată boala, dar şi de modul în care pacientul se comportă după aflarea diagnosticului.
Pentru o gonartroză dignosticată în faza incipientă, poate cea mai importantă metodă de tratament o reprezintă schimbarea stilului de viaţă. Tot în acest stadiu se poate apela la tratamentul medicamentos. Acesta are rolul de a diminua durerile, dar şi de a încetini măcinarea cartilajului articular. Nu este recomandată însă folosirea medicamentelor antireumatice pe termen lung. Acestea pot avea numeroase efecte secundare, precum ulcerul.
O metodă minim-invazivă de tratament, dar cu rezultate uimitoare, o reprezintă infiltraţiile cu acid hialurionic, PRP şi ozon. Aceste infiltraţii pot fi utilizate separat sau combinat, în funcţie de specificul afecţiunii, atât în stadiul de debut, cât şi post – artroscopie (pentru stadii medii).
În cazul în care boala este depistată mai târziu, cea mai bună soluţie o reprezintă artroscopia de genunchi. Aceasta este o intervenţie chirurgicală minim-invazivă, neagresivă, nedureroasă. Nu implică spitalizare, riscuri şi complicaţii. Dacă artroscopia este efectuată în timp util, evoluţia gonartrozei este stopată, iar pacientul poate reveni în timp scurt la activitatea normală.
În cazul în care gonartroza are un grad de evoluţie foarte avansat, singurul tratament disponibil este cel chirurgical. Astfel, se poate realiza artroplastia de genunchi, care presupune protezarea parţială sau totală a articulaţiei genunchiului.
Protezarea genunchiului este necesară în momentul în care genunchii îşi pierd complet mobilitatea, iar durerile devin insuportabile. Această intervenţie redă mobilitatea articulaţiilor şi elimină durerile. Recuperarea durează aproximativ opt săptămâni şi trebuie folosite mijloace de susţinere şi ajutor, precum bastonul sau cadrul. Pentru ca operaţia să aibă succes, pacientul trebuie neapărat să urmeze mai multe şedinţe de recuperare.
Contraindicaţii în cazul gonartrozei
Pacienţii care au primit diagnosticul de gonartroză nu trebuie, sub nicio formă, să ridice greutăţi. Această activitate pune o presiune uriaşă pe articulaţia genunchiului şi astfel este grăbită evoluţia bolii.
De asemenea, aceştia nu trebuie să urce scările sau să facă un efort fizic îndelungat. Pentri bolnavii de gonartroză este contraindicat să se îngraşe. În cazul în care kilogramele în plus sunt deja prezente, este extrem de important ca pacientul să slăbească.
Este foarte important ca această afecţiune să fie diagnosticată şi tratată la timp. În caz contrar, gonartroza poate duce la pierderea completă a mobilităţii articulare, deci la imposibilitatea deplasării.
Totul despre artroză aflați din emisiunea MEDSHOW, cu Emma Zeicescu – Totul despre îmbătrânirea articulațiilor și apariția artrozei, cu dr. Vlad Predescu, chirurg ortoped
Te poate interesa și COXARTROZA. CAUZE, SIMPTOME, TRATAMENT
sursa foto: scopeheal.com
