Chistul Baker presupune o afecţiunie a articulaţiei genunchiului. În mod normal, genunchiul este acoperit de ţesut conjunctiv numit capsulă care are rolul, pe de-o parte de stabilizare, iar pe de alta de a produce un lichid, numit lichid sinovial cu scopt de lubrifiere. În plus, acest lichid oferă şi substanţele nutritive necesare cartilajului articular să funcţioneze normal.
Citeşte şi: ARTRITA REUMATOIDĂ. DE LA CE APARE BOALA CARE AFECTEAZĂ ŞI COPIII ŞI CARE SUNT SIMPTOMELE
În mod normal, cantitatea de lichid sinovial secretată trebuie să fie de doar câţiva mililitri însă, din cauza unor traumatisme, acest lichid migrează spre spatele genunchiului şi se acumulează acolo fiind numit chist Baker. În termeni mai simpli, însă, chistul Baker reprezintă o acumulare de lichid în partea din spate a genunchiului. Deseori acest chist nu provoacă disconfort, dar poate apăsa pe vase și nervi și poate duce la complicații cum ar fi tromboflebita sau sindroamele de compresie a structurilor vasculare sau nervoase din jur.
Care sunt cauzele apariţiei chistului Baker:
Cel mai frecvent medicii vorbesc despre gonatroză, adică artroza genunchiului, dar apariţia chistului Baker poate avea şi alte cauze, precum:
– afecţiuni inflamatorii ale genunchiului,
– leziuni articulare.
Citeşte şi: Studiu: Celulele stem, alternativa la soluția chirurgicală în tratamentul osteoartritei
Simptomele chistului Baker:
În cele mai multe dintre cazuri, chistul este de mici dimensiuni, nu doare şi nu afectează funcţionarea genunchiului. Dar sunt şi situaţii în care chistul este mare şi poate crea probleme. În acest caz vorbim despre simptome precum:
– dificultate la mers
– dureri
– limitare a mişcărilor de flexie
– tumefacţie a gambei (atunci când chistul se poate rupe din cauza efortului)
Chstul Baker poate fi ușor confundat cu alte afecțiuni, precum:
- Tromboza venoasă profundă
- Formațiunile chistice, inclusiv chistul sinovial sau cel ganglionar
- Formațiunile solide, cum sunt sarcomul și limfomul
- Anevrismele arterei poplitee
Metode de tratament:
Înainte de aplicarea unui tratament, medicul va face diagnosticarea afecţiunii pentru care poate cere pe lângă examenul clinic şi o ecografie articulară sau chiar un examen imagistic de tip RMN. În urma acestor teste se poate stabili dacă afecţiunea necesită sau nu tratament. În cazul chistului Baker asimptomatic de cele mai multe ori, pacientul nu primeşte tratament, dar pentru cazurile mai grave se poate ajunge chiar şi la intervenţie chirurgicală. Operaţia nu garantează însă stoparea reapariţiei chistului Baker.
