Tulburările de creştere reprezintă întârzieri ale dezvoltării fizice, cauzate de obicei de alte probleme sau afecţiuni.

Dezvoltarea fizică a copiilor, creşterea în greutate şi în înălţime, reprezintă o problemă complexă, care trebuie tratată cu maximă seriozitate de părinţi. Aceasta devine mai gravă atunci când copilul ajunge la vârsta adolescenţei şi începe să se compare, aproape involuntar, cu colegii şi cu prietenii săi, din punct de vedere fizic. Un ritm de creştere diferit poate cauza frustrări şi tulburări emoţionale.

Citește și Graficul greutăţii şi înălţimii la copii, de la naştere până la vârsta de 8 ani

Ce sunt tulburările de creştere?

Tulburările de creştere sunt întârzieri ale dezvoltării fizice, ce pot fi considerate simptome ale altor probleme de sănătate. Printre cele mai frecvente afecţiuni ce determină tulburări de creştere se numără bolile de rinichi, de inimă, afecţiunile tractului gastro-intestinal, ale plămânilor, ale oaselor sau ale altor sisteme şi organe ce afectează creşterea.

Citește și 5 simptome ale problemelor renale

Tulburările de creştere includ:

Hipotrofia staturo-ponderală
Aceasta nu este o boală în sine, însă poate fi semnul unei alte afecţiuni, ce cauzează probleme de creştere.

Chiar dacă în primele zile de viaţă este normal ca bebeluşii să piardă puţin din greutate, dacă această scădere continuă sau dacă creşterea în greutate este nesemnificativă raportat la standardele specifice vârstei, atunci ar trebui identificată cauza. Ea poate fi legată de nutriţie şi apare, în general, la copiii sub 3 ani.

Poate fi însă vorba şi despre un simptom al unei infecţii, al unei probleme digestive sau al unor probleme emoţionale, cauzate de neglijarea sau abuzarea emoţională a copilului.

Citește și OMS: MÂNCAREA PENTRU BEBELUŞI CONŢINE ZAHĂR ASCUNS SUB DIFERITE FORME

Bolile endocrine
Sunt boli care implică hormonii şi care presupun o deficienţă sau un exces al acestora. Bolile endocrine pot fi responsabile de tulburările de creştere din copilărie şi din adolescenţă.

Deficienţa hormonului de creştere este o afecţiune ce implică o dereglare a glandei pituitare (o glandă mică, situată la baza creierului, care secretă mai mulţi hormoni, inclusiv pe cel de creştere).

Hipotiroidismul este o altă afecţiune endocrină, care constă în faptul că glanda tiroidă nu produce suficienţi hormoni tiroidieni, esenţiali în creşterea normală a oaselor.

Citește și Alimente benefice pentru glanda tiroidă

Sindromul Turner
Este una dintre cele mai des întâlnite tulburări genetice legate de creştere. Apare la fete şi este un sindrom cauzat de lipsa unui cromozom X sau de prezenţa unui cromozom X anormal.

Fetele care suferă de sindromul Turner au de obicei şi probleme legate de dezvoltarea sexuală, pentru că ovarele lor nu ajung să se maturizeze complet şi să funcţioneze normal.

Hipotrofia staturo-ponderală

Nu toţi copiii cresc în acelaşi ritm. Există un interval larg de creştere care este considerat normal. Copiii cu hipotrofie staturo-ponderală cresc însă cu o rată inferioară limitei normale.

Există o problemă atunci când copilul încetează să mai crească sau începe să crească cu o rată mult mai înceată decât anterior.

Hipotrofia staturo-ponderală afectează de obicei copiii mici, în special pe cei sub vârsta de 2 ani.

Citește și BOLILE COPILĂRILEI. RISCURI ȘI COMPLICAȚII

Cauzele hipotrofiei staturo-ponderale

Această tulburare de creştere poate avea diverse cauze:
– copilul poate să nu fie hrănit suficient pentru o creştere şi dezvoltare normală
– copilul poate avea o tulburare de absorbţie a nutrienţilor din mâncare
– copilul poate avea un apetit alimentar scăzut, în mod special dacă este deprimat sau are alte probleme sociale. Copiii care nu primesc destulă atenţie adesea au un apetit scăzut
– copii care au probleme medicale sau sociale pot să nu crească corespunzator vârstei.

Adesea, există mai multe cauze asociate în acelaşi timp.

Citește și CUM ȘTIM CĂ ALĂPTĂM CORECT? IATĂ PRINCIPALELE SEMNALE

Cum se pune diagnosticul de hipotrofie staturo-ponderală

Sugarii şi copiii mici sunt cântăriţi şi măsuraţi în timpul controalelor periodice. Medicul compară creşterea copilului cu tabelele standard de înălţime şi greutate şi verifică dacă are o rată de creştere acceptabilă.

Copiii prematuri sunt adesea comparaţi cu un alt tabel, corespunzător vârstei la care s-au născut. De asemenea, şi copiii cu probleme medicale specifice sunt comparaţi cu tabele speciale.

Citește și Se dă startul „Caravanei pentru Monitorizarea Gravidelor și a Mamelor cu risc”

Cum se tratează hipotrofia staturo-ponderală

Medicul va încerca să descopere de ce copilul nu primeşte nutrienţi suficienţi. Orice maladie care afectează creşterea copilului trebuie tratată.

Consecinţele hipotrofiei staturo-ponderale

Creşterea fizică deficitară poate duce la alte probleme de dezvoltare. Tipul şi severitatea acestora poate varia de la un copil la altul.

Hipotrofia staturo-ponderală poate duce la dezvoltarea deficitară a creierului, în special la copiii sub vârsta de un an. Mai târziu, aceasta poate face copilul să înveţe şi să înţeleagă cu dificultate, faţă de alţii de vârsta lui. De asemenea, îl poate înapoia din punct de vedere social.

De asemenea, abilităţile de comunicare verbală (vorbirea) pot fi sub medie. Ar putea avea şi probleme de hrănire, de exemplu, să mănânce încet sau să fie mofturos.

Citește și Febra la copii. Cele mai mai greșeli pe care le fac părinții

sursa foto: pixabay.com