Virusul care provoacă Covid-19 devine inactiv în aer în proporţie de 90% după 5 minute şi îşi pierde complet puterea de infectare după 20 de minute, arată primele simulări din lume despre modul în care virusul supraviețuiește în aerul expirat, anunţă The Guardian.
Studiul arată că, pe măsură ce particulele virale părăsesc gaza şi nu mai au aceleaşi condiţii umede şi bogate în dioxid de carbon din plămâni, ele pierd rapid apa pe care o conţin şi se usucă. Trecerea la niveluri mai scăzute de dioxid de carbon este asociată cu o creştere rapidă a pH-ului. Aceşti doi factori distrug capacitatea virusului de a infecta mai departe şi alte persoane.
Până în acest moment se ştia doar faptul că virusul Covid-19 se transmite predominant prin picături respiratorii, produse atunci când o persoană infectată tușește, strănută, cântă, vorbește sau respiră. Totuşi, odată ajunse în aer, acestea cad rapid la pământ şi virusul începe să moară încet. Astfel se explică regula distanţării de 2 metri.
„Oamenii s-au concentrat asupra spațiilor prost ventilate și s-au gândit la transmiterea prin aer peste metri sau peste o cameră. Cred că cel mai mare risc de expunere este atunci când ești aproape de cineva”, a spus profesorul Jonathan Reid, director al Centrului de Cercetare a Aerosolilor de la Universitatea din Bristol și autorul principal al studiului.
Totuşi, viteza cu care virusul aflat în aerul expirat se usucă variază în funcţie de umiditatea relativă din aerul înconjurător
Atunci când umiditatea este mai mică de 50% -aşa cum se întâmplă în cele mai multe spaţii închise – studiul a arătat că virusul îşi pierde jumătate din capacitatea de infectare în primele 10 secunde. După acest timp, declinul este mai lent şi mai constant. La o umiditate de 90% – echivalentă cu cea a unei camere de aburi sau de duş – puterea de infectare este treptată. 52% din particule rămân infecţioase după cinci minute şi scad la aproximativ 10% după 20 de minute.
Temperatura aerului nu influenţează în niciun fel capacitatea de infectare a virusului
Mai mult, studiul arată că temperatura aerului nu este un factor important în transmiterea virusului SARS-Cov-2, aşa cum se credea până acum. Ea nu a făcut nicio diferenţă în ceea ce priveşte infectivitatea virală.
Acum, cercetătorii de la Universitatea din Bristol au dezvoltat un aparat care le permite să genereze orice număr de particule minuscule, care conțin viruși și să leviteze ușor între două inele electrice, pentru o perioadă de cinci secunde și 20 de minute. În acest timp temperatura, umiditatea și indicele UV sunt foarte bine controlate.

Fotografie: Sam Frost/The Guardian
„Este pentru prima dată când cineva a reușit să simuleze efectiv ceea ce se întâmplă cu aerosolul în timpul procesului de expirare”, a spus Reid.
Aceleaşi efecte au fost observate la toate cele trei variante de Sars-CoV-2 pe care echipa le-a testat până acum, inclusiv Alpha. Cercetătorii anunţă că vor începe testele şi pe mutaţia Omicron.
Omicron este a cincea variantă a coronavirusului SARS-CoV-2. Ea a fost declarată de OMS „variantă de îngrijorătoare” şi comportă un risc mai mare de transmisibilitate și răspândire față de cele catalogate drept „variante de interes”.
Până în prezent, cercetările asupra coronavirusului şi asupra perioadei în care el supravieţuieşte în picăturile minuscule din aer s-au bazat pe studii care implicau pulverizarea virusului în vase sigilate numite tobe Goldberg, care se rotesc pentru a menţine picăturile în aer. Folosind această metodă, cercetătorii americani au descoperit că virusul infecţios putea fi încă detectat după trei ore. Aceste experimente însă nu sunt capabile să reproducă cu exactitate ceea ce se întâmplă atunci când tuşim sau respirăm particule virale, mai notează The Guardian.